Intai … nu a fost nimic.
Apoi … o furtuna de sentimente au lovit … iar la sfarsitul ei … a aparut ea … lacrima!
Nu stia daca e tristete sau bucurie, nu stia sa simta, nu stia sa povesteasca despre ceea ce reprezinta ea … isi urma doar cursul. Aluneca incet, sfidand orice ii era in cale. Nu avea directie, dar ceva o facea sa alunece … incet …
Intr-un tarziu s-a desprins de trupul care ii daduse viata, … a picat pe o suprafata rece … si apoi altele ca ea i s-au alaturat, adunand astfel picaturi din existenta unui om.
Timpul probabil ii va sterge urma, se va pierde asa cum a aparut … si nimeni nu va sti ca ea … lacrima … a fost o parte din sufletul unui om!
