-Iupii, m-am nascut!!! – striga deodata Picatura de Roua.
-Mda, mda, bine-ai venit! – i-au raspuns cele mai batrane decat ea cu cateva secunde.
-Vai si ce bine arat! Vai si cat de proaspata sunt! Si … ia uite, sunt pe cea mai frumoasa floare! Si pe cea mai frumoasa petala!
- Mda, Mda! … – i-au raspuns celelalte, usor, incercand parca sa nu se oboseasca.
-Dar voi de ce sunteti asa de posomorate? – a intrebat Picatura de Roua, dar n-a asteptat raspunsul – Trebuie sa ma mut putin mai pe margine, sa ma vada si picaturile de pe floarea vecina cat sunt de frumoasa si pe ce petala stau! Am sa vorbesc cu Vantul sa ma ajute putin.
Si Vantul … a ajutat-o …
-Uhu!!! Picaturilor!!! Vedeti ce frumoasa sunt!? Si vedeti pe ce petala stau? E hai, nu fiti invidioase, cineva trebuie sa ocupe si locul asta! – continua Picatura de Roua, si tot ea se intreba: Dar oare de ce celelalte nu vorbesc asa mult, de ce nu se misca, de ce nu se arata? Hmm … poate le-o fi rusine cu ele !!! Sa mai vorbesc si cu altele!
Si iarasi a rugat Vantul sa o mute. Insa mai nimeni nu ii raspundea. Intr-un tarziu, s-a intors de unde plecase:
-M-am intors la voi, dar … de ce petala mea nu mai e asa frumoasa? De ce s-a ofilit? De ce eu simt ca ma topesc?? De ce ma simt din ce in ce mai mica??? Ce se-ntampla cu mine??? Ajutati-ma!!!
-Viata noastra este mult prea scurta ca sa o petrecem incercand sa iesim in evidenta si sa parem ceea ce nu suntem de fapt, este mult mai bine sa ramanem ceea ce suntem noi cu adevarat! – i-au raspuns celelalte.
