Cuvintele curg…

“Uneori as vrea sa las cuvintele sa curga, fara sa le gandesc … pur si simplu sa las cuvintele sa creeze o lume, cu propriul lor inteles. O lume care poate nu exista, o lume in care cuvintele sunt simtite dar in care nu toate sentimentele se pot exprima prin cuvinte. As vrea sa pot aduna tot ce mintea unui om poate concepe, toate taramurile pe care le creeaza si sa pot exprima toate senzatiile. As vrea sa vad cum cuvintele se aduna pentru a forma o lume, apoi se despart, se combina, iar se aduna si formeaza o alta lume, si tot asa, pana la un numar de lumi pe care mintea nu il poate concepe. As vrea sa vad cuvinte prafuite pentru a intelege ce si cum au simtit oamenii. Si as vrea sa cred ca toate cuvintele mele vor ramane … “

A inchis caietul, s-a ridicat si a plecat invaluit fiind de lumea reala. Scrisese o poveste din cuvinte …

 

Speranta…

Patru luminari ardeau pilpaind. Era liniste, atata liniste, incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarilor.

Prima lumanare ofta :”Numele meu e PACE .Lumina mea lumuneaza in intuneric,dar ce folos, oamenii nu ma vor….”.Si luminita ei deveni tot mai mica,pana ce se stinse cu totul.

A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind : “Eu ma numesc CREDINTA, dar se pare ca sunt in plus. Oamenii nu vor sa auda de Dumnezeu . Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand …”O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.

Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare: “DRAGOSTE mi-e numele si simt cum mi sfarsesc puterile .Oamenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei pe care ar trebui sa-i iubeasca…..”. Cu o ultima palpire, se stinsa si lumina DRAGOSTEI.

Un baietel intra atunci in incapere. Se uita la lumanarile stinse si rosti printre lacrimi:

“Bine ,dar lumanarile ar trebui sa arda ! “

Atunci se auzi soapta celei de a patra lumanari : “Nu te teme, copilas ! Cata vreme ma vezi pe mine palpaind ,mai putem reaprinde celelalte lumanari. Numele meu este SPERANTA ! “.

Baietelul prinse curaj, lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA, CREDINTA, si DRAGOSTEA. Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina.

 

Speranta este tot in sufletele pure ale copiilor

 

O lupta …

Nu stia cat este ceasul … de fapt, nici nu se interesase, timpul nu avea valoare.

De ceva vreme cuvintele curgeau, formau propozitii … intelesuri … idei ce se nasteau. Totul capata contur, iar inima tresarea de fiecare data cand se intampla ceva.

Statea asa de ceva timp … timp?! oare pentru el mai exista timp?

Incet, cuvintele au inceput sa se amestece, propozitiile nu mai aveau sens iar actiunea nu mai urma firul ei. Pareau cuvinte fara continut ce zburau dintr-o parte in alta fara a le putea “prinde”. Pleoapele au inceput sa devina din ce in ce mai grele, atrase parca de ceva nevazut, necunoscut. Imaginea a inceput sa devina neclara, iar in scurt timp nu mai putea distinge nimic din ea. O amorteala i-a cuprins trupul, iar dupa ceva timp, parca acel trup nici nu mai exista, doar furnicaturile ii mai puteau defini conturul. Cartea a alunecat, iar capul, desi nu il mai putea controla, s-a asezat pe ceva moale.

Nici ultima tresarire nu l-a facut sa-si revina … era bine asa … era o liniste totala, cuvinte ce aveau sa se plimbe prin minte si intelesuri de care isi va aminti a doua zi .. cand … se va trezi la fel: pe acelasi pat de spital, cu aceiasi oameni tristi in jur iar el vesel, cu aceeasi atmosfera deprimanata iar el optimist, cu aceeasi boala cu care se lupta si pe care vroia sa o invinga cu tot dinadinsul.

Cartile … cuvintele citite in timpul zilei, noile intelesuri pe care acestea le capatau il ajutau. Da … din ele isi tragea vointa … si nu vroia sa renunte … stia ca va reusi … si trebuia sa reuseasca.

Spunea adesea ca: “Viata e cel mai de pret lucru pe care il avem, deci merita sa o traim!”

 

Iubirea!!! …… Unde-i Iubirea?!?!?!

- Iubirea!!! … Unde-i Iubirea?!?!?! … Aduceti Iubirea inapoi!!! – strigau toti, si parca innebunisera. Dar nimeni nu facea nimic.

…

Dar, Iubirea plecase! A vrut sa plece! Erau … Prea multi … Prea duri ca sa-i linisteasca … Prea rai ca sa-i imbuneze! A preferat sa plece, s-a simtit depasita de situatie si singura intr-o lume ce o acaparase. Un timp a incercat sa faca tot ce putea, apoi … n-a mai avut solutii. A incercat … credea ea … TOTUL!

Asa s-a hotarat sa plece, sa lase totul in urma. Nu sa-i uite .. dar pur si simplu a simtit ca EA nu mai are nici un rost. A ales sa fie departe, si totusi, intr-un fel sa stea mereu in preajma lor. Pe cei care o vor cauta, daca o vor gasi, ii va ajuta .. doar ea nu poate spune niciodata NU. Dar pe ceilalti …

S-au chinuit mult, s-au luptat cu Haosul, Gelozia si Rautatea, pana intr-o zi, cand s-au hotarat:

- Sa mergem cu totii sa cautam Iubirea, lumea nu poate trai fara EA!!!

 

Picatura de Roua

-Iupii, m-am nascut!!! – striga deodata Picatura de Roua.

-Mda, mda, bine-ai venit! – i-au raspuns cele mai batrane decat ea cu cateva secunde.

-Vai si ce bine arat! Vai si cat de proaspata sunt! Si … ia uite, sunt pe cea mai frumoasa floare! Si pe cea mai frumoasa petala!

- Mda, Mda! … – i-au raspuns celelalte, usor, incercand parca sa nu se oboseasca.

-Dar voi de ce sunteti asa de posomorate? – a intrebat Picatura de Roua, dar n-a asteptat raspunsul – Trebuie sa ma mut putin mai pe margine, sa ma vada si picaturile de pe floarea vecina cat sunt de frumoasa si pe ce petala stau! Am sa vorbesc cu Vantul sa ma ajute putin.

Si Vantul … a ajutat-o …

-Uhu!!! Picaturilor!!! Vedeti ce frumoasa sunt!? Si vedeti pe ce petala stau? E hai, nu fiti invidioase, cineva trebuie sa ocupe si locul asta! – continua Picatura de Roua, si tot ea se intreba: Dar oare de ce celelalte nu vorbesc asa mult, de ce nu se misca, de ce nu se arata? Hmm … poate le-o fi rusine cu ele !!! Sa mai vorbesc si cu altele!

Si iarasi a rugat Vantul sa o mute. Insa mai nimeni nu ii raspundea. Intr-un tarziu, s-a intors de unde plecase:

-M-am intors la voi, dar … de ce petala mea nu mai e asa frumoasa? De ce s-a ofilit? De ce eu simt ca ma topesc?? De ce ma simt din ce in ce mai mica??? Ce se-ntampla cu mine??? Ajutati-ma!!!

-Viata noastra este mult prea scurta ca sa o petrecem incercand sa iesim in evidenta si sa parem ceea ce nu suntem de fapt, este mult mai bine sa ramanem ceea ce suntem noi cu adevarat! – i-au raspuns celelalte.

 

Stii cine esti?

Te-ai uitat vreodata in oglinda?

Te-ai uitat vreodata in oglinda incercand sa vezi ce se ascunde in spatele chipului mirat ce te priveste?

Te-ai uitat vreodata dimineata in oglinda pentru a vedea ce vrei sa faci in acea zi?

Te-ai uitat vreodata in oglinda si ai lasat masca la o parte?

Te-ai uitat vreodata in oglinda si ai putut vorbi cu sentimentele tale?

Te-ai uitat vreodata in oglinda si desi erai imbracat te-ai vazut gol?

Te-ai uitat vreodata in oglinda si ai vorbit cu tine?

Te-ai uitat vreodata in oglinda?

Daca nu, atunci e timpul sa o faci!

Viata e mult prea scurta pentru a o trai fara sa stim cine suntem!

 

Lacrima …

Intai … nu a fost nimic.

Apoi … o furtuna de sentimente au lovit … iar la sfarsitul ei … a aparut ea … lacrima!

Nu stia daca e tristete sau bucurie, nu stia sa simta, nu stia sa povesteasca despre ceea ce reprezinta ea … isi urma doar cursul. Aluneca incet, sfidand orice ii era in cale. Nu avea directie, dar ceva o facea sa alunece … incet …

Intr-un tarziu s-a desprins de trupul care ii daduse viata, … a picat pe o suprafata rece … si apoi altele ca ea i s-au alaturat, adunand astfel picaturi din existenta unui om.

Timpul probabil ii va sterge urma, se va pierde asa cum a aparut … si nimeni nu va sti ca ea … lacrima … a fost o parte din sufletul unui om!

 

8 marie….

Un gand frumos sper sa zboare astazi catre toate femeile din lumea asta!!!

La multi ani! Si sa fiti fericite!

Cred ca acum cuvintele sunt de prisos…

 

De ce au oamenii bloguri !?!?

La un moment dat m-am intrebat de ce au oamenii bloguri??? Sa fie oare nevoia de exprimare intr-o lume care nu-i intelege? De ce unii prefera sa scrie in loc sa iasa cu prietenii sau sa se plimbe? De ce asteapta pareri despre unele subiecte de la necunoscuti, cand ar putea sa isi intrebe prietenii sau familia? De ce posteaza articole deja aparute si propriile comentarii la ele, de parca ceilalti nu au citit deja articolul? – Si chiar daca nu l-au citit, cred ca majoritatea ar prefera sa il citeasca dintr-un ziar decat de pe un blog. De ce pun link-uri catre filmulete de pe youtube cand deja acestea au fost vazute?

Multe intrebari – putine raspunsuri. Cred totusi ca este nevoia de exprimare, dorinta de a se face cunoscut cu orice mijloace, fie ele si filmulete de pe youtube, ideea de a fi dasupra celorlalti cu ceva nou, nemaivazut …  si pana la urma, timpul liber pe care il au si nu au ce face cu el.

Desi subscriu categoriei oamenilor care au bloguri, la mine a aparut dintr-o curiozitate, doar de a vedea … cum e … nici nu stiu daca va rezista … si daca voi gasi motivele pentru a rezista.

Si totusi … privite intr-un anume fel, blogurile au partea lor buna. Daca cineva e pasionat de poezie, teatru, nuvele, mici povestiri, romane, ba chiar a scris cate ceva, si nu va avea cum sa le publice, blogul ramane calea de afirmare, singura metoda prin care creeatile pot fi cunoscute, apreciate sau nu de altii.

Deci, existe si motive pro pentru existenta blogurilor … si pana la urma, motivele si subiectele depind de fiecare. Atata timp cat nimeni nu e obligat sa citeasca, fiecare om se poate exprima cum vrea, cum simte, cum viseaza … si cum gandeste!

 

Un inceput de primavara!

             Traim cu totii intr-o lume care practic se invarte in jurul nostru, si in care, fara sa vrem ne lasam prinsi, ca intr-un joc fara sfarsit. Uitam ceea ce suntem, uitam ceea ce simtim, si mai ales…uitam sa iubim… Iubirea devine astfel un sentiment “marginalizat”, depasit fiind de altele ce nu ar trebui sa isi aiba locul in viata unui om.      

Cred ca exista putine lucruri care ne fac sa tresarim si sa constientizam unde suntem de fapt. Sper ca un inceput de primavara sa fie pentru noi toti un fel de “aduceri aminte” a ceea ce e in sufletul nostru, a ceea ce simtim cu adevarat si sa ne faca sa ne intoarcem la esenta noastra.

Un inceput de primavara … cat mai frumos!!!