Intai … nu a fost nimic.

Apoi … o furtuna de sentimente au lovit … iar la sfarsitul ei … a aparut ea … lacrima!

Nu stia daca e tristete sau bucurie, nu stia sa simta, nu stia sa povesteasca despre ceea ce reprezinta ea … isi urma doar cursul. Aluneca incet, sfidand orice ii era in cale. Nu avea directie, dar ceva o facea sa alunece … incet …

Intr-un tarziu s-a desprins de trupul care ii daduse viata, … a picat pe o suprafata rece … si apoi altele ca ea i s-au alaturat, adunand astfel picaturi din existenta unui om.

Timpul probabil ii va sterge urma, se va pierde asa cum a aparut … si nimeni nu va sti ca ea … lacrima … a fost o parte din sufletul unui om!

Revin cu un model usor, o minge de basket intr-un cos. Nu stiu daca seamana foarte bine, dar am zis ca pentru incepatori e destul de dragut.

:)

Minge de basket in cos

Un gand frumos sper sa zboare astazi catre toate femeile din lumea asta!!!

La multi ani! Si sa fiti fericite!

Cred ca acum cuvintele sunt de prisos…

De 8 martie…

Pentru ca albinuta din postul anterior este destul de greu de realizat, m-am gandit sa pun ceva mai simplu, dupa parerea mea este cel mai simplu lucru care se poate realiza dintr-o foaie de hartie: o fata de catel.

Sper ca asta sa iasa oricui, asa ca spor la treaba! (mie mi-a iesit :D )

AlbinaCred ca aproape toti oamenii s-au  jucat cel putin o data cu o bucata de hartie, in incercarea de a face ceva care sa semene cu o barcuta, camasa, broscuta… Incercari de genul asta au loc mai ales la gradinita, … , ei bine, unii insa au continuat, reusind sa creeze adevarate reprezentari din hartie ale lucrurilor reale.

Nu vreau sa descriu si nici sa fac teoria Origami-ului, daca intereseaza pe cineva amanunte, e simplu, un search pe www.wikipedia.org si detaliile au sosit.  As vrea sa pot aduna diferite modele impreuna cu instructiunile pentru ele.

Si desi poate ar trebui sa incep cu ceva simplu, pentru ca este primavara, deci culoare, m-am gandit sa incep cu o albina:

O albina

La un moment dat m-am intrebat de ce au oamenii bloguri??? Sa fie oare nevoia de exprimare intr-o lume care nu-i intelege? De ce unii prefera sa scrie in loc sa iasa cu prietenii sau sa se plimbe? De ce asteapta pareri despre unele subiecte de la necunoscuti, cand ar putea sa isi intrebe prietenii sau familia? De ce posteaza articole deja aparute si propriile comentarii la ele, de parca ceilalti nu au citit deja articolul? – Si chiar daca nu l-au citit, cred ca majoritatea ar prefera sa il citeasca dintr-un ziar decat de pe un blog. De ce pun link-uri catre filmulete de pe youtube cand deja acestea au fost vazute?

Multe intrebari – putine raspunsuri. Cred totusi ca este nevoia de exprimare, dorinta de a se face cunoscut cu orice mijloace, fie ele si filmulete de pe youtube, ideea de a fi dasupra celorlalti cu ceva nou, nemaivazut …  si pana la urma, timpul liber pe care il au si nu au ce face cu el.

Desi subscriu categoriei oamenilor care au bloguri, la mine a aparut dintr-o curiozitate, doar de a vedea … cum e … nici nu stiu daca va rezista … si daca voi gasi motivele pentru a rezista.

Si totusi … privite intr-un anume fel, blogurile au partea lor buna. Daca cineva e pasionat de poezie, teatru, nuvele, mici povestiri, romane, ba chiar a scris cate ceva, si nu va avea cum sa le publice, blogul ramane calea de afirmare, singura metoda prin care creeatile pot fi cunoscute, apreciate sau nu de altii.

Deci, existe si motive pro pentru existenta blogurilor … si pana la urma, motivele si subiectele depind de fiecare. Atata timp cat nimeni nu e obligat sa citeasca, fiecare om se poate exprima cum vrea, cum simte, cum viseaza … si cum gandeste!

             Traim cu totii intr-o lume care practic se invarte in jurul nostru, si in care, fara sa vrem ne lasam prinsi, ca intr-un joc fara sfarsit. Uitam ceea ce suntem, uitam ceea ce simtim, si mai ales…uitam sa iubim… Iubirea devine astfel un sentiment “marginalizat”, depasit fiind de altele ce nu ar trebui sa isi aiba locul in viata unui om.      

Cred ca exista putine lucruri care ne fac sa tresarim si sa constientizam unde suntem de fapt. Sper ca un inceput de primavara sa fie pentru noi toti un fel de “aduceri aminte” a ceea ce e in sufletul nostru, a ceea ce simtim cu adevarat si sa ne faca sa ne intoarcem la esenta noastra.

Un inceput de primavara … cat mai frumos!!!

« pagina precedentă